Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea online a evenimentelor legate de activitatea Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara și rolul pe care acesta l-a avut în cultura hunedoreană.

Unul dintre obiectivele principale ale Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara l-a reprezentat înființarea unui muzeu, în care să fie adunate diferitele categorii de obiecte care vorbesc despre trecutul meleagurilor hunedorene. Membrii Societăţii şi-au dorit ca aceste piese să fie valorificate din punct de vedere ştiinţific, prin comunicări şi articole, dar, în acelaşi timp, să fie expuse pentru public. Pentru început, au fost două modalităţi principale de dezvoltare a patrimoniului: donaţiile (pe primul loc) şi achiziționarea pieselor, iar începând cu 1882 se adaugă încă o sursă importantă: săpăturile arheologice.Donaţiile au fost numeroase şi extrem de diverse, în ceea ce priveşte categoriile de obiecte şi epocile de care aparţin. La aproape fiecare şedinţă a Comitetului director se anunţă donaţii de piese, documente sau cărţi. Uneori, în cazul pieselor de mai mari dimensiuni, al căror transport presupunea şi un efort financiar, Societatea plăteşte această parte. Printre categoriile de piese primite ca donaţie se numără: monede – cele mai numeroase, bancnote, piese preistorice (ceramică, obiecte din piatră), fibule, opaiţe, monumente cu inscripţii, fragmente de statui de epocă romană, piese aparţinând epocii moderne, medalii, mostre de minerale.  Din primii ani de funcţionare, Comitetul director al Societăţii avea în plan înfiinţarea treptată a unor colecţii, iar pentru aceasta, în funcţie de posibilităţi, se aloca o sumă anuală (din fonduri proprii sau din ajutorul de stat); dar se face apel şi la diversele autorităţi – pentru colecţia de ştiinţele naturii, s-au trimis cereri către intreprinderile miniere de pe teritoriul comitatului. Cunoaştem răspunsul Societăţii miniere din Săcărâmb, care a trimis muzeului 74 de mostre de minereuri. Cum am mai menţionat, începând cu vara anului 1882, patrimoniul muzeal a fost îmbogăţit prin piesele rezultate în urma cercetărilor arheologice. Cele mai bogate rezultate, şi din acest punct de vedere, le-au avut săpăturile arheologice de la Sarmizegetusa.Depozitarea şi expunerea acestor obiecte într-un spaţiu potrivit a fost problema care a însoţit istoria Societăţii de-a lungul întregii sale existenţe.

De la început, conducerea Societăţii a considerat că Magna Curia ar oferi cadrul cel mai potrivit pentru găzduirea pieselor muzeului, astfel că s-au întreprins mai multe demersuri către autorităţile competente pentru a obţine spaţiul necesar. Cum, de-a lungul anilor, în ciuda repetatelor demersuri, muzeul nu s-a putut muta în castelul Magna Curia, Comitetul director a fost nevoit să găsească alte soluţii, considerate provizorii, pentru depozitarea pieselor intrate în patrimoniul Societăţii.În 1889 se decid următoarele: muzeul să fie deschis publicului în fiecare duminică, între 10 şi 12; pentru creşterea atractivităţii acestuia, directorul să întocmească o listă cu piesele mai valoroase din muzeu, urmând să fie publicată pe cheltuiala Societăţii.Muzeul Societății, pe perioada existenței sale, a avut trei directori, membri activi ai Societății, cu activitate științifică remarcabilă: Téglás Gábor (1880-1903), Mailand Oszkár (1903 – 1913) și Mallász József (1913 – 1920).Conform capitolului 4, articolul 21 din Statut, directorul muzeului trebuia să se ocupe de obiectele intrate în muzeu (le determina, le clasa, le inventaria), să facă săpături arheologice, conform deciziei Comitetului director și să prezinte rezultatele acestora, să prezinte Comitetului director un raport anual despre starea muzeului, care ulterior se va înainta Adunării generale.În timpul Primului Război Mondial piesele valoroase au fost mutate la Muzeul Național din Budapesta, ele ajungând înapoi pe 20 iulie 1918. Mallász József a închiriat clădirea orfelinatului pentru muzeu, unde începe să mute piesele începând cu luna mai 1919.În perioada următoare, se fac paşii necesari înființării Muzeului Judeţului Hunedoara (care a preluat patrimoniul Societății), iar Mallász József, după ce a redactat regulamentele de funcționare a noii instituții, pornind de la Statutele Societății de Istorie, Arheologie și de Științe Naturale a comitatului Hunedoara (nume ce îl avea din 1913), a devenit primul director al Muzeului Județului Hunedoara, înfiinţat în decembrie 1920, prin ordin al prefectului>> relatează  dr. Cristina Bodό.

 

Foto:

1 – Relief mithraic, donat Societății

2-3 – Prima pagină și pagina referitoare la atribuțiile directorului muzeului din Statut (13 mai 1880)

Téglás Gábor, primul director al Muzeului Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara

Ultimele stiri