MUZEUL CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE DEVA ,,Sate la marginea lumii – Arhitectură tradițională din județul Hunedoara”

În multitudinea de probleme zilnice,când cei mai mulți își direcționează energia și eforturile pentru rezolvarea  problemelor existențiale de zi cu zi domnul Dr. DANIEL I.IANCU,cercetător științific III la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva,un muzeograf și un om de teren a cărui muncă este unanim recunoscută și apreciată de colegii săi de breaslă,și-a îndreptat atenția spre satele tradiționale hunedorene.Din păcate în iureșul progresului tehnologic și al migrației tinerilor spre oraș sau în  țările mai dezvoltate, satul hunedorean tradițional dispare treptat rămânând în amintire doar prin lucrările unui muzeograf,cercetător-fotograf precum Dr.Daniel I.Iancu.,care prin albumul său ,,Sate la marginea lumii: Arhitectura tradițională din județul Hunedoara” lasă o moștenire valoroasă generațiilor care vor urma.Apărut în primă ediție în 2015 doar în limba română volumul a apărut în ediția bilingvă din 2018 în română-engleză.

Aceste lucruri sunt scoase în evidență în prefața albumului scrisă  de Tudor Sălăgean ,, Daniel I. Iancu este unul dintre rarii oameni care reușesc să îmbine arta fotografică cu erudiția specialistului, disponibilitatea omului de teren autentic cu abilitățile muzeografului, toate acestea pentru a arăta celor de astăzi și pentru a salva pentru cei de mâine o lume care, peste nu foarte mulți ani, nu va mai fi la fel cum a fost. El calcă pe urmele unor înaintași celebri,care ne-au lăsat o moștenire documentară și artistică uimitoare. Denis Galloway – pe numele său complet William Albert Denis Galloway(1878-1957) – a fost unul dintre cei mai importanți artiști fotografi care au cercetat zonele etnografice hunedorene, în special Ținutul Pădurenilor, lăsând în urma sa o moștenire culturală cu o valoare inestimabilă pentru specialiștii și pentru publicul de astăzi………Nu mai puțin însemnate sunt fotografiile realizate de Romulus Vuia (1887-1963), care a abordat peisajele, așezările și oamenii cu interesul și perspicacitatea etnografului de profesie, reușind să ne încredințeze nouă, celor de astăzi, și să lase moștenire celor care vor urma o arhivă documentară, cu atât mai valoroasă, cu cât ea vine să completeze o operă științifică din care câteva din cele mai valoroase lucrări sunt dedicate celor mai valoroase zone etnografice hunedorene. La fel ca iluștrii săi predecesori, Daniel I. Iancu are, și el, această remarcabilă calitate de a fi un autentic om de muzeu. Un adevărat specialist în studierea și valorificarea patrimoniului, un fotograf-cercetător mereu prezent în mijlocul ultimelor insule de supraviețuire ale unei moșteniri culturale unice, ale unei culturi tradiționale ale cărei ultime vestigii trebuie înregistrate, arhivate și comunicate………Realizarea unei lumi rurale ale carei comori de arhitectură tradiționala rivalizează cu cele ale Maramureșului , Gorjului sau Bucovinei, fără a beneficia însă întotdeauna de șansa de a fi salvate și transferate în muzee datorită nerealizării, până în acest moment, de un muzeu hunedorean în aer liber. Datorită lui Daniel I. Iancu, această lume aflată în plină transformare ne este astăzi mai bine cunoscută,iar lucrările sale vor rămâne, fără îndoială, o excepțională mărturie pentru viitor. ”

Din articolul scris de autor despre acest album reiese că albumul pornește de fapt de la conceptul unui catalog de expoziție însă mult extins ca informație vizuală, transformat practic într-un album fotografic, într-o lucrare de sine stătătoare, articulată sumar și cu anumite instrumente știintifice precum aceste câteva considerații introductive, un tabel al locațiilor cercetate începând cu anul 2007(chiar dacă proiectul propriu-zis a demarat abia în anul 2012) sau o listă a ilustrațiilor prezentate. Revenind la volum, trebuie spus de la bun început că nu toate satele prin care am trecut în acești ultimi ani sunt situate ,,la marginea lumii”… Nici fizic nici imaginar.Le-am menționat însa în tabelul așezărilor documentare pentru perioada 2007-2015 situat de-a lungul unui drum european, tot mai păstrează pe ulițele lui, lăturalnice ori nu, câte ceva de fotografiat: o șură, un grajd, un grăjduț, o poartă… poate chiar și o casă mai mult sau mai puțin modificată din punct de vedere arhitectonic, însă înglobând valențe tradiționale. Căci pentru a mai salva ceva prin aceste proiecte dedicate ,,neuitării lumii de la sat”, fotografia ,,nu este singura soluție, dar este una dintre soluții”. Și asta acum, căci ,,Mâine va fi prea târziu!”…Acestea fiind spuse nu o să redau întreg articolul,el putând fi citit integral în lucrarea publicată de DANIEL.I.IANCU.

Am scris acest articol pentru a atrage atenția publicului asupra lui și a unei lumi pe cale de dispariție.

                                               Băutu Ștefan

Ştefan Băutu

See author's posts