Comori mai puţin ştiute ale Hunedoarei – Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva

În componenţa Complexului de Monumente de la Ţebea,despre care am început să vorbim în articolul trecut sunt alte trei destinaţii turistice care merită vizitate şi pe care le voi prezenta acum,destinaţii cultural istorice.

        Centrul istoric al municipiul Brad

…„o regiune aspră, stâncoasă, cu văi înguste, prăpăstioase și cu povârnișuri împădurite”…

Țara moților crișeni „cuprinde o parte a Munților Apuseni, acei munți falnici și bogați, ce apar în mijlocul naturii ca o cetate izolată a cărei margine apuseană este tăiată de văile Crișurilor, iar cea mai răsăriteană este o regiune aspră, stâncoasă, cu văi înguste, prăpăstioase și cu povârnișuri împădurite”  Octavian Floca,Ghid al județului, „În bazinul Crișului Alb se află o densă populație concentrată în așezările miniere Brad, Crișcior, Baia de Criș, Țebea ș.a.”, iar moțul crișan „și-a căutat ieșirea din mizerie de veacuri cutreierând, cu cercuri și ciubere, mari depărtări, cu hurca albia pâraielor, sau sfărâmând în șteampuri de lemn, mânate de brațele istovite, piatra, nu rareori cu un conținut înșelător față de munca și așteptările sale”.

Se pomenește apoi și despre faptul că „în 1741, când teritoriul Comitatului Zarand a fost redus la jumătate, Bradul a rămas reședință de district pentru deceniile următoare, iar în cea de-a doua jumătate a secolului XVIII se înființează aici un oficiu de schimb pentru aur, menit ca prin activitatea lui să prevină specula cu acest metal prețios, care se extrăgea din nenumărate mine particulare, aflate în jurul așezării” I. Pârva, Drumuri în Țara Zarandului La cumpăna dintre secolele XIX și XX, Bradul se bucură de o serie de investiții „menite să aducă profituri cât mai mari” pentru investitorii respectivi , dar care contribuie la ridicarea a ceea ce astăzi numim centrul istoric al Bradului. Printre edificiile ridicate în acea perioadă se numără și sediul Colegiului Național „Avram Iancu”, construit în stil neogotic pe baza planurilor arhitectului Ioan Dușoi din Brașov, lucrarea fiind începută în primăvara anului 1914 și definitivată în 1922 .

După ce a devenit un centru economic recunoscut nu numai în zonă, Bradul a jucat un rol important, având „târg de vite, târg de lemne, târg de fructe şi alte produse locale” . Ceea ce mai admirăm astăzi din construcțiile trecutului se datorează dezvoltării economice, sociale și culturale de după mijlocul secolului al XIX-lea. „Bradul până la mijlocul secolului al XIX-lea, este mai mult un centru comercial, este locul unde moţii crişeni şi arieşeni se întâlneau la importantul târg săptămânal, pentru a vinde şi cumpăra mărfuri specifice zonei. Capitala comitatului Zarand era Baia de Criş, cu toate instituţiile aferente. Prin dezvoltarea învăţământului şi mutarea la Brad a Protopopiatului Ortodox, iar mai târziu a Judecătoriei, localitatea devine principalul centru cultural. Din cauza greutăţilor materiale, localităţile cu greu puteau să întreţină şcolile. Documentele atestă că pentru populaţia românească din Zarand până la Revoluţia de la 1848 era o singură şcoală la Brad, înfiinţată în 1843, cu doi învăţători: unul român şi altul ungur”

Mormintele soldaților din cimitirul de la Țebea

Cine pătrunde în incinta Complexului de Monumente de la Țebea, amplasat după cum bine se cunoaște în jurul „bisericii cu tricolor” din localitate, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și care a fost construită între anii 1893 și 1896, se află în imediata apropiere a mormântului lui Avram Iancu, a gorunului lui Horea și a altor monumente care atrag vizitatorii prin semnificațiile lor istorice. Privirile sunt atrase însă chiar de la intrare de șiruri de cruci amplasate de ambele părți ale aleii ce urcă în trepte.

Soldați din Vechiul Regat

Este vorba despre soldați români aduși și reînhumați la Țebea cu prilejul sărbătoririi unui alt Centenar, cel al nașterii lui Avram Iancu, în 1924, când au fost organizate primele Serbări Naționale la mormântul conducătorului revoluției de la 1848-1849 din Transilvania. Astfel, „prin strădania ASTRA, primii soldați români care au căzut în 1916 în luptele de la Petroșani, Vulcan și de pe Jiu pentru dezrobirea Ardealului”Nicolae Cristea.

Simbolic, s-a încercat aducerea în cimitirul de la Țebea a unui număr de 90 de ostași, 18 eroi a căror nume nu a mai putut fi identificat și 72 de soldați cărora li se cunoștea cel puțin prenumele, sau prenumele, dacă nu ambele și unitatea în care au servit în ultima lor bătălie. Alegerea acestor eroi și alăturarea lor nu este întâmplătoare, numărul rezultat formând anul 1872, cel în care Avram Iancu și-a găsit sfârșitul la Baia de Criș, fiind ulterior înmormântat lângă vechea bisericuță de lemn din Țebea.

Toate cele 90 de cruci sunt unitare din punct de vedere compozițional, fiind alcătuite din două registre, o cruce simplă cu brațul principal ușor înălțat care se sprijină pe un paralelipiped dreptunghic, având drept soclu o bază patrulateră de piatră. Pe partea dreaptă a aleii se află mormintele cu 15 cruci „albe”, iar pe partea stângă cele 72 de morminte „cu nume”, cărora li se alătură alte trei cruci „albe”.

Păstrându-le o veșnică recunoștință tuturor celor reînhumați fără a le cunoaște numele, considerăm că avem o datorie de onoare în a le aminti numele celor 72 de eroi care completează ceea ce noi numim astăzi Panteonul Moților.

Mănăstirea franciscană din Baia de Criș

„Cea mai impunătoare construcție medievală de pe valea Crișului Alb”…

Mănăstirea franciscană și claustrul alipit acesteia fac parte din așa-numitul „complex monumental și arhitectural Avram Iancu” din localitatea Baia de Criș, cum este el numit mai recent dar care este descris drept „ansamblul rural din zona centrală a satului”. Descrisă drept „cea mai înaltă și solidă clădire din Baia de Criș, cea mai impunătoare construcție medievală de pe valea Crișului Alb, fiind zidită la sfârșitul secolului al XIV-lea din piatră, iar mai târziu din cărămidă” Nicolae Cristea.

Istoriografia monumentului este extrem de săracă dacă eliminăm articolele de ziare care atunci când nu sunt aproape identice, conțin informații interesante dar fără să ofere sursa de unde acestea provin. Mai există bibliografia în limba maghiară, dar care nu este la îndemâna tuturor. Astfel, cele mai multe și concise informații sunt oferite de Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș A. A. Rusu.

Descrierea din volumul anterior menționat începe prin a menționa faptul că este o „mănăstire franciscană din secolul al XVIII, a cărei presupusă existență medievală nu se confirmă. Antecedentele există doar în planul construcțiilor. În secolele XV-XVI, o biserică gotică a deservit aici o parohie, dar din motive insuficient elucidate (posibil un incendiu petrecut în secolul al XVI-lea), a fost lăsată să se ruineze. La începutul secolului al XVIII-lea, sub oblăduirea episcopului Ladislau Nádasdy (1710-1730), franciscani bulgari ajung în localitate și preiau parohia, oficiind mai întâi într-o capelă aflată în partea de sud a vechii biserici. Pe cea din urmă, rămasă multă vreme fără acoperiș și cu bolțile căzute, au restaurat-o treptat”.

Prezentarea următorului citat din Dicționar este esențial pentru vizitatorii care doresc să înțeleagă din punct de vedere arhitectural ceea ce impresionează vizual. Astfel, „bolta și tribuna vestică au fost realizate în forme baroce. Se menționează că au existat și două turnuri, unul înalt, baroc, așezat în fața bisericii, altul pe fațadă. Claustrul a fost realizat în continuarea bisericii, pe latura nordică * 1763? *. Din dotările vechi ale interiorului se păstrează amvonul și două altare laterale, toate de factură barocă; altarul principal, din secolul al XVIII-lea, a fost înlocuit de un altul neogotic (1860). Biserica, cu o parte din inventarul mobil, inclusiv arhiva, ar fi suferit unele distrugeri la revoluția din 1848. În 1852 a fost transferată capistranilor, iar la 1900, din nou minoriților transilvani. Conventul a continuat să funcționeze (călugării asigurând și serviciile parohiale) până după al doilea război mondial când este desființat. Reînființată după 1990, a filie a mănăstirii din Deva, cu hramul Sfintei Fecioare”.

Alte obiective în zonă

În imediata vecinătate a Mănăstirii franciscane se află o întreagă suită de obiective ce merită vizitate și care fac parte din mai sus menționatul „complex” sau „ansamblu”. Aici trebuie amintite Casa Muzeu „Avram Iancu” (punct de lucru al Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva), și Casa lui Ioan Simionașiu, locul unde a stat pe catafalc trupul „Crăișorului Munților” și unde s-au desfășurat funeraliile. De jur-împrejur mai pot fi admirate Casa Comitatului, sau a Prefecturii, în fața căreia se găsește amplasat bustul lui Avram Iancu, dezvelit la inițiativa ASTREI în 1924 cu prilejul organizării Serbărilor Naționale în acel an al aniversării centenarului nașterii. Comemorarea a o sută de ani de la moarte a fost marcată în 1972 prin amplasarea obeliscului din centrul parcului. Dar mai sunt și alte locuri interesante de văzut și vizitat în zonă…

               Nu în ultimul rând aş dori să aduc mulţumiri domnului Dr.Daniel.I.Iancu Cercetător științific III, Purtător de cuvânt al Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva datorită căruia a fost posibilă scrierea acestui articol care are la bază articolele şi lucrările sale.

                                                      Ştefan Băutu

Ştefan Băutu

See author's posts