DESTINAȚII TURISTICE CULTURALE DE VIZITAT ÎN CADRU FAMILIAL

Dacă doriți să vizitați împreună cu familia  o atracție turistică în județul Hunedoara vă recomand cu căldură să vizitați  Complexul Memorial „Aurel Vlaicu”, administrat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, complex care mai cuprinde noul sediu în care funcționează expoziția dedicată inginerului aviator, inaugurată în 1982, dar și „monumentul lui Aurel Vlaicu”. Această destinație turistică și culturală în același timp va fi benefică atât adulților,cât și copiilor aducând o mare varietate de informații noi și interesante puțin cunoscute publicului larg.Am vizitat ca simplu turist acest complex muzeal și spre încântarea mea am descoperit ascultând dizertația domnului Dr.Daniel I.Iancu, Cercetător științific III, Purtător de cuvânt al Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva,multe informații și documente,în premieră pentrui mine și cred că pentru alți mulți turiști care vizitează acest Complex Memorial ,, Aurel Vlaicu”.

Astfel, Aurel Vlaicu se află „în galeria marilor personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii româneşti care au contribuit la progresul ştiinţei universale”. S-a născut în satul Binţinţi (azi Aurel Vlaicu) la 19 noiembrie 1882, „într-o familie cu o bună stare materială care le-a permis să-şi susţină, desigur cu mari sacrificii, fiul la diferite şcoli. După terminarea şcolii primare din satul natal, Aurel Vlaicu se înscrie la Liceul din Orăştie şi, după primii doi ani, se transferă la liceul german din Sibiu unde urmează clasele a VII-a şi a VIII-a, la finalul studiilor liceale obţinând diploma de bacalaureat. Încă de pe băncile liceului demonstrează înclinaţii deosebite spre tehnică, ceea ce-l determină să se orienteze spre o facultate cu acest profil. În toamna anului 1902 se înscrie la Politehnica din Budapesta, dar, nemulţumit de gradul modest de predare, s-a retras. Se orientează spre Şcoala Politehnică din München unde figurează că a frecventat cursurile începând din 1903 şi până în 1908… La împlinirea a 60 de ani de la naşterea sa, în 1952, în modesta casă părintească s-au strâns o parte din obiectele care i-au aparţinut, punându-se baza muzeului memorial. La aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Aurel Vlaicu, în 1982, a fost construit noul spaţiu care adăposteşte o bogăţie de materiale, piese, instalaţii, machete ale aparatelor de zburat, documente, care rememorează viaţa şi personalitatea sa” . Frământările din timpul Marelui Război, perioada interbelică, al doilea Război Mondial și-au pus amprenta asupra modului în care memoria lui Aurel Vlaicu să fie cinstită. Eforturile ASTREI nu au putut compensa disfuncționalitățile administrative. Dar placa de pe casa natală, din marmură neagră, datată 8 iunie 1925, este un semn al respectivelor eforturi.

Acestea au fost completate de către familie, care organizează practic din proprie inițiativă și fără nici un fel de finanțare un muzeu în casa natală, în 1952, la 70 de ani de la nașterea aviatorului. Conform unui document existent în arhiva Muzeului Civilizației Dacice și Romane, abia câteva luni mai târziu Muzeul Regional Hunedoara – Deva „procedând la înființarea Muzeului Memorial Aurel Vlaicu din satul Aurel Vlaicu și văzând că acest muzeu nu are o schemă pentru funcționare, și-a încredințat responsabilitatea lui Ion Vlaicu, în calitate de colaborator. Se constată în urma deplasărilor care s-au făcut din partea personalului Muzeului Regional Deva la Muzeul Memorial Aurel Vlaicu, că acesta a funcționat și a fost pus la dispoziția vizitatorilor prin grija tov. Ion Vlaicu. Pentru această muncă de colaborare – îngrijirea muzeului, ghidarea vizitatorilor, colaborarea la organizare – tov. Ion Vlaicu se retribuie pe lunile Octombrie și Noiembrie a.c. cu suma de 300 lei lunar”. Documentul este datat la 18 decembrie 1953.

Dintre obiectele aflate în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și expuse în cadrul Complexului Memorial „Aurel Vlaicu”, probabil cele mai reprezentative sunt cele care compun costumul de zbor al inginerului aviator Aurel Vlaicu. Este vorba despre pelerina și casca de zbor, la care se adaugă bineînțeles alte obiecte personale, precum o cască de motociclist, o pereche de ochelari de soare, un toc de ochelari și un ceas de buzunar, dar și o cunună de lauri sau o cocardă tricoloră ce evidențiază recunoașterea de care s-a bucurat Aurel Vlaicu încă din timpul vieții[1]. Toate acestea, împreună cu o serie de piese de mobilier, diferite unelte, aparate construite și – uneori – îmbunătățite de tânărul inginer, planșe, schițe, notițe, scrisori, însemnări diverse etc., se constituie într-un demers expozițional al cărui rol este acela de a conferi vizitatorului o viziune de ansamblu asupra personalității lui Aurel Vlaicu.Revenind la echipamentul său de zbor, trebuie specificat faptul că nu obiectele în sine sunt extrem de valoroase, fiind practic obiecte de serie sau realizate la comandă din materiale relativ comune. Valoarea lor patrimonială este dată de în special de contextul în care ele au fost utilizate, de momentele unice în care au fost folosite. Data exactă a confecționării / comandării lor nu se cunoaște, fișele de evidență și conservare a celor două obiecte care compun costumul menționând începutul secolului XX, „înainte de 1912”, perioadă în care Vlaicu apare în fotografiile din ziarele și revistele epocii îmbrăcat în respectivul echipament. Casca este practic o calotă din material solid, învelită în pânză cauciucată și căptușită pe interior. Prezentând o marcă ce indică producătorul francez („Roold”), ea este prevăzută cu două urechi din piele, pe care sunt aplicate două fante de metal, necesare pentru perceperea mai bună a sunetelor în timpul zborului. Pelerina, cu o evidentă uzură funcțională, este confecționată dintr-un material textil vopsit în culoare neagră. Aurel Vlaicu a zburat cu numeroase ocazii echipat în acest costum, dar esențiale rămân două momente. În primul rând este vorba despre celebrul concurs de lângă Viena, desfășurat pe aerodromul de la Aspern în perioada 23-30 iunie 2012, practic „primul concurs internațional de aviație din capitala Austro-Ungariei”, în urma căruia rezultatele obținute îl plasează pe român în elita aviației internaționale. Apoi trebuie amintit tragicul moment petrecut pe data de 13 septembrie 1913, când, îmbrăcat în acest echipament de zbor Aurel Vlaicu se prăbușește la Bănești, lângă Câmpina, în încercarea sa de a ajunge peste munți, la Orăștie, unde urma să se desfășoare Adunarea Generală a ASTREI din acel an, cu serbările și manifestările obișnuite. Urmele accidentului sunt vizibile în special pe pelerină.Ambele piese au intrat în patrimoniul MCDR în anul 1964, prin achiziție de la familia lui Aurel Vlaicu, fiind astăzi prezentate publicului, așa cum aminteam, în cadrul expoziției memoriale din localitatea care îi poartă numele. Iar în final, ceea ce ar mai merita precizat este faptul că, în perioada septembrie – octombrie 2013, echipamentul de zbor a fost prezentat și în cadrul unei expoziții organizate de către Institutul Cultural Român din Londra și intitulate „Romanians Against Gravity: Aurel Vlaicu, Flight Daredevil”.

                                                                                                               Complexul Memorial „Aurel Vlaicu” (unul dintre punctele din teritoriu ale Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, situat în localitatea cu același nume pe raza administrativă a orașului Geoagiu, județul Hunedoara), este compus la ora actuală din Muzeul Memorial „Aurel Vlaicu”, bustul inginerului aviator și casa sa natală, care a suferit de-a lungul timpului anumite modificări. Pe respectiva clădire se găsește amplasată și o placă memorială, dezvelită la 8 iunie 1925 de către Despărțământul ASTRA Orăștie și Liceul „Aurel Vlaicu” Orăștie, cu ocazia organizării unor serbări la Binținți. Începând cu anul 1952, în casa natală a fost organizat și un Muzeu Memorial, iar în imediata vecinătate se găsește bustul realizat de către sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad (1890-1964) și dezvelit în 1933, în momentul comemorării a două decenii de la moartea aviatorului. Complexul este întregit la ora actuală de o Expoziție Memorială „Aurel Vlaicu”, organizată într-o clădire nouă, alăturată casei natale și deschisă publicului la data de 26 noiembrie 1882, la aniversarea centenarului nașterii aviatorului.

Acest articol a fost scris folosind lucrările și informațiile primite de la  domnul Dr.Daniel I.Iancu Cercetător științific III, Purtător de cuvânt al Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva,căruia îi mulțumesc călduros pentru sprijinul și ajutorul acordat.

Băutu Ștefan

Ştefan Băutu

See author's posts